Concurs: Prima tabara a copilului

Prima tabara a copilului poate deveni un stres major pentru parinti, deoarece acestia isi pot face fel si fel de scenarii in legatura cu potentiale pericole pe care le poate intampina cel mic. Varsta necesara primei excursii, mancarea, imbracamintea sau incapacitatea de a se integra sunt si acestea cateva dintre problemele care ii framanta pe parinti.

In ciuda acestor dileme, adultii trebuie sa fie constienti ca o tabara este un bun prilej pentru ca cel mic sa se descurce singur, sa fie mai ordonat, sa se integreze intr-un grup si de asemenea sa invete lucruri noi.

Inca din primii ani de scoala, un copil poate merge in tabara. O discutie cu cel mic pe aceasta tema in care sa i se comunice si faptul ca odata ajuns la destinatie nu are voie sa plece in locuri necunoscute alaturi de straini ii va ajuta pe parinti sa isi dea seama daca copilul lor isi doreste acest lucru si daca este pregatit.

Dupa aceasta discutie, urmatorul pas este pregatirea bagajului: aici este important sa se puna accent pe trusa de igiena si sa i se aduca aminte ca trebuie sa se spele in continuare pe dinti si pe maini. De asemenea, un telefon mobil este necesar pentru ca parintii sa se poata auzi cu copilul cat timp acesta va fi plecat si o suma de bani pentru a-si putea cumpara ce isi doreste.

Unii parinti au tendinta sa telefoneze foarte des sau chiar sa faca o scurta vizita in tabara pentru a vedea daca cel mic este bine. Acest lucru insa nu este recomandat intrucat copilul isi va dori, cu aceasta ocazie, mai multa independenta, iar o vizita a parintilor il poate face sa se simta controlat si jenat fata e ceilalti colegi.

O tabara este un loc in care copiii iau decizii la fiecare pas si invata consecintele actiunilor si responsabilitatea si poate reprezenta o lectie foarte importanta pe care deseori parintii se straduiesc din greu sa le-o predea copiilor si de multe ori esueaza.

Daca ai emotii legate de prima tabara a copilului, daca vrei sa ai o mai buna supraveghere a acestuia chiar si atunci cand este la gradinita/scoala sau in parc cu prietenii, te invitam la concurs.

Spune-ne intr-un comentariu la acest articol cum a fost prima data cand cel mic a mers singur undeva – fie ca l-ai lasat la gradi, in parc sau intr-o tabara – da share si like paginii de Facebook Smartparent si poti castiga un ceas iTrackKids oferit de itrackkids.ro in functie de modelele disponibile pe stoc. Ceasurile iTrackKids au functie de apel de urgenta, de pozitionare precisa prin GPS si functia SOS. Sunt fabricate din silicagel special, care nu prezinta nicio reactie in cazul in care copilul il atinge sau incearca sa il muste.

ceasuri itrackkids

Desemnam castigatoarea prin tragere la sorti in data de: 4 noiembrie 2016.

Castigatoarea este Lucia Rebreanu. Felicitari!

Comentarii “Concurs: Prima tabara a copilului”

  1. Prima data cand a mers singur undeva a fost la parintii mei.Desi il stiam in siguranta m-am simtit ciudat toata ziua,parca imi lipsea ceva.

  2. Am un băiat de 7 ani .Rares când a mers prima data la gradinita avea 3 ani și jumătate și îi era frica ca il las acolo.Am stat cu el o săptămână ca sa se obișnuiască.Acum merge la școală și nu avem probleme.Dar sigur o sa fie greu in prima tabără sau excursie.

  3. Fiul meu Luca a mers prima data in excursie singur, in clasa pregătitoare, la Bucuresti. Mi-a povestit ca ii era teama sa nu se piardă de grup la Muzeul Antipa, pt ca era foarte aglomerat. Concluzia a tras-o singur : ” A fost super! Mi-am trăit viata singur!”😎 copiii îsi doresc libertate si încredere din partea adulților!

  4. Am o fetita de 11 ani. Noi nu am avut cu cine sa o lasam asa ca , atunci cand nu era la cresa si mai apoi la gradinita, era permanent cu noi. In clasa a III-a , am lasat-o primadata singura in excursie in Hunedoara. Pentru noi a fost groaznic. Desi am stabilit sa ne sune cat de des se poate, nu suna decat seara si atunci era grabita sa faca altceva. Excursia a durat trei zile timp in care ne omora linistea din casa. Eu si sotul meu nu ne gaseam subiecte de discutie si singura noastra preocupare era sa urmarim telefonul. Nu va spun cat am sunat eu intre timp si ea nu auzea telefonul sau vizita ceva si nu putea sta de vorba. Cam asta a fost. S-a reperat episodul si emotiile cam am lasat-o acasa singura prima data.

  5. Prima data am avut mari emotii. Avea 5 ani si tabara era relativ aproape de noi (cca 50 km) . Cand vorbeam cu ea la telefon o intrebam mereu daca nu are nevoie de ceva să îi duc…cand in realitate cautam de fapt scuze pentru a vedea ca e bine si nu-i lipseste nimic 🙂 . A doua ora eram deja mult mai degajata..

  6. Am avut emotii la prima tabara pentru ca este si un copil mai curios si parca il ai vedeam cum se indeparteaza de grup fara voia supraveghetorului.

  7. Au fost emotii mari, l-am lasat intr-o excursie la varsta de 4 ani, dar s-a descurcat si a fost incantat, dar emotii am avut.

  8. Inca nu am lasat nicio fata in tabara; urmeaza in vara aceasta. Dar au fost in excursii de o zi ….mi-am luat magneziul si mi-am ocupat ziua astfel incat sa nu stau sa ma gandesc la toate nebuniile la care tot m-am gandit :))
    Le-am scris pe hainute..numele complet, grupa de sange si numarul meu de telefon. Celei mari ii dau si un telefon pe cartela la ea atunci cand pleaca.
    Cand a plecat la circ prima data cu doamna stiu ca i-am pus datele ..nume si telefonul meu pe o brataruta de hartie la mana.
    Abia astept prima tabara din vara aceasta.

  9. Prima data cand a ramas singur a fost la bunici. Ma gandeam in permanenta la ce face si noroc ca tehnologia a evoluat caci primeam poze pe whats upp de la mama 🙂

  10. Prima data cand mi-am lasat baietelul singur a fost cand era la clasa pregatitoare, in saptamana altfel si a trebuit sa mearga cu autocarul la un centru hipic. Pentru el a fost ceva normal, ca si cand ar fi mers singur de mult peste tot. El nu mi-a simtit lipsa, insa eu m-am gandit mereu la el, mai ales ca a fost si o vreme rea (frig, ploaie). Insa a fost bine in final. Copilul s-a si distrat si nici nu a racit.

  11. Prima oara l-am lăsat la părinții mei când avea 9 luni deoarece a trebuit sa încep serviciul. Nu pot descrie în cuvinte sentimentul dar am plâns continuu și sunam din 2 în 2 ore sa vad ce face. Acum Andrei are 2 ani și 9 luni și e la cresa.

  12. Nu l-am lasat niciodata singur pana acum, in afara de bunici si gradinita bineinteles pentru ca nu am curajul inca. Am preferat sa refuz delegatii numai pentru a nu pierde timpul cu el. Sunt sigura ca o sa vina timpul cand o sa plece in tabara si imi va fi greu, deocamdata ne acomodam amandoi cu despartirile cat e plecat la gradinita si eu la service. Un micut om independent! 🙂

  13. Stefan al meu are 8 ani jumatate. De un an merge singur la scoala si la activitati extrascolare de pe raza oraselului unde stam.Singura data cand nu prea am incredere ca nu pleaca in alte parti decat cele declarate ,e cand iese in fata jocului la joaca cu prietenii.Prima data l-am urmarit fara sa ma vada.

  14. am un baietel de 5 ani…exceptand mersul la gradinita de la varsta de 4 cele mai mari emotii le-am avut cand l-am dus prima data la bunici, intr-un oras la 250 km de Buc…i-am spus ca mergem in delegatie 2 zile, ne-am luat si o camera la un hotel…cica sa mai dormim si noi, sa ne odihnim…nu numai ca n-am inchis un ochi toata noaptea dar a 2-a zi spre seara ne-am dus la el, ma topeam de dorul lui..am renuntat la o noapte de cazare, achitata in avans si nici nu mi s-au returnat banii :)…

  15. Fetița mea avea un soi de anxietate de separare, am avut probleme mari când a început grădinița. Am dat-o la patru ani, crezând că va fi mai ușor dacă va fi puțin mai mare, dar nu a fost așa. Plângea și nu voia deloc să rămână acolo. Am stat când eu, când tati, când bunicii cu ea la grădi, până s-a acomodat cu mediul și i-a devenit familiar. Acum îi place foarte mult, merge cu drag, dar începutul a fost extrem de dificil!

  16. Prima plecare de acasa a fetitei mele fara noi a fost intr-o tabara de ski, ea avand aproape 5 ani si jumatate. Am avut emotii mari, mi-a lipsit tare (la fel si noi ei) dar s-a simtit foarte bine acolo si a capatat foarte multa incredere in ea. Probabil ca eu m-as fi simtit mult mai linistita daca avea la ea un ceas iTrackKids 🙂

  17. Prima data cand l-am lasat singur undeva, Andrei avea 3 ani. L-am lasat la tara, cu verisorii lui. AEu nu am prea dormit, gandindu-m ala el, ce face, dac adoarme, etc. Iar Andrei a stat treaz pana pe la 3 dimineata, intreband de mami. urmatorul an, deja era mai maricel, si a dormit linistit fara noi. Iar la 6 ani a fost in prima lui tabara. Noua ne-a fost foarte dor de el si il sunam seara, insa ne expedia, pentru ca era foarte ocupat cu prietenii lui si activitatile de cercetas.
    Share pagina: https://www.facebook.com/popescu.cristina.167/posts/10208124489209515?pnref=story

  18. “intaiasi data pentru prima oara ” a fost pe la 5 ani cand eram la pat singura numai cu ea in casa si am ramas fara lapte . seara venea sora mea si ne mai aducea cate ceva dar toata ziua timp de vreo saptamana pana m am ridicat din pat (dubla fractura) eram singurele. stia drumul de v reo 50 de metri pana la chiosc si avea si o sacosica mica cu care ne jucam noi “de a piata”. i am pus banutii in manuta mica mica sacosica si …. s-a intors victorioasa cu lapte si paine si cu o figura asa de importanta si pretioasa ca-mi venea s-o mananc. iar eu eram o mamica mandra, putin cam schioapa pe care fetita ei de numai 5 ani a ajutat o la nevoie. va multumesc ca mi ati dat ocazia sa mi amintesc acest episod din viata noastra.

  19. Fetița mea are 4 ani si prima oară când am lăsat-o singura a fost in prima zi de gradinita. Ținând cont ca era prima data când stătea singura ne-a fost foarte greu amândurora. Dar timpul a trecut repede si acum ne-am obișnuit.

  20. Prima data cand a mers fara mine a fost la parintii mei.Desi erea in siguranta m-am simtit ciudat toata ziua si abia așteptam sa ne ducem sa o luam.

  21. Copilul meu ramanea singur de cand era foarte mic3- 4ani, deci nu au fost inpedimente cand a fost intr-o excursie de o zi, in grupa mare.

  22. Fetita noastră are 9 ani acum. A mers din clasa pregătitoare în toate excursiile sau taberele organizate de învățătoare. Pleacă cu ușurință şi se întoarce cu bucurie. Totul pare firesc acum. Începutul, însă, a fost dureros, pentru toți 3.
    Este singurul copil şi, când mi s-a terminat CIC, am ales sa rămân acasă, cu ea. Am fost, împreună cu tatăl ei, zi şi noapte împreună, nedespartiti. Primele efecte ale acestei hotărâri au apărut când a mers la grădiniță. O luna de zile am stat cu ea, noroc ca am avut voie 😀. Nu-i plăcea nimic acolo, plângea mult, era fericită când ajungea acasă.
    Am început să ” lucram” la acest aspect şi, ușor-ușor, cu răbdare, am învățat toți să avem încredere că, chiar dacă suntem un timp despartiti, tot ne iubim şi tot împreună vom ajunge.

  23. Prima data cind l-am lasat ,singur ,a fost cind avea 2 ani .Sotia era internata in spital ,eu eram ,acasa dar eram la gips ,si nu puteam avea grija de el ,asa ca l-am dus la bunica lui ,mama sotiei . ,care avea 77 de ani . Stateam cu grija si sunam din ora in ora sa vedem ce face.

  24. Fiul meu a plecat prima dată în cantonament la vârsta de 5 ani și am avut mari emoții că nu se va descurca sau că se va pierde, însă cu o organizare riguroasă a bagajului și cu grijă multă din partea antrenoarei, totul a fost bine.
    Când s-a întors era mult mai independent decât înainte.

  25. Prima iesire singura a fost într-o excursie de o zi cu grupa de la gradinita.toata ziua am stat cu gândul la ea…daca pateste ceva,sau se ratacesta.Acum este la clasa pregătitoare si zilnic o duc si aduc de la scoală,cu toate ca scoala e in spatele blocului si nu are nici o strada de traversat.

  26. Nepotelul meu e fost plecat pentru prima data singur in tabara la 10 ani si sa descurcat de minune . Sa adaptat repede tinand cont ca a fost prima data despartit de familie.Am tinut legatura permanent cu el si era foarte incantat.Il voi mai lasa si in alte tabere cand se vor organiza .E foarte sociabil si comunicativ.

  27. Fetiță noastră de 10 ani a mers acum doi ani in tabara cu clasa plus cu altele din scoala ei in tabara la munte ..tata cu mai mare emoții, s-a.descurcat foarte bine de unde văzut căci fetiță noastră acum e o fata mare , responsabila și cuminte. Așa caci pt urmataoarea tabara la mare nu vom mai avea emoții pt k față știe sa înoate de la tata fiind Profesor de sport cu specializare înot .

  28. Cel mic a fost singur intr-o tabara pentru copii. Ia placut foarte mult si am avut incredere in el. I-am spus sa asculte de adultul care era acolo si daca se intampla ceva avea mobilul la el si sa ne anunte.

  29. Cel mic a fost singur intr-o excrusie organizata de doamna invatatoare in colaborare cu ceilalti invatatori. Mi-a spus ca s-a distrat si ca mai vrea.

  30. Prima zi la gradinita a fost cumplit! Pentru mine….Sebastian fusese un copilas exemplar,nu a plans deloc si a mancat tot la masa. Eu am stat toata ziua cu inima stransa,m-am plimbat prin fata gradinitei cu surioara lui mai mica in carut si imi doream sa fiu o musca,sa intru in clasa lui sa vad cum se comporta! A doua zi deja eram foarte linistita,stiam ca e un copil cuminte dar tot nu pot sta linistita atunci cand stiu ca merge cu clasa la teatru sau in vreo excursie.

  31. Prima noastra separare a fost la gradinita si a fost groaznic, el plangea ca de ce il las acolo si eu plangeam ca plangea el

  32. Prima separare de fata noastra cea mare,care acum are 8 ani a fost cand s-a dus la gradinita. A plans foarte mult . Acum este independenta si merge singura in excursii cu clasa ei.

  33. A fost super frumos . Cel mic S-a simți bine si S-a distrat foarte mult ! Doar eu , am stat cu griji acasă !

  34. Prima data cand am lăsat-o “singura” a fost la gradinita, iar separarea a fost dureroasa: amândouă am plâns de parca nu ne mai vedeam…Greu a fost pentru mine cand îmi puneam o mie de întrebări: oare mănâncă, oare S-a mai potolit, oare doarme….

  35. la gradi a fost primul moment in care a fost lasat singur, s -a acomodat rapid fara probleme, a fost emotionant si placut

  36. Prima dată, l-am lăsat la mama. Am stat așa, cu inima strânsă… n-am putut să dorm, nu-mi găseam locul, aveam impresia că nu am niciun rost, așa, singură. Acum, cel mare are 6 ani și încă nu l-am trimis în tabără. Sunt cumva nerăbdătoare să se întâmple și asta, deși, recunosc, mă tem încă de acest moment.

  37. Acum jumatate de ora a plecat baietelul (aproape 8 anisori) in excursie si, cum e normal, stau cu grija, am emotii si imi doresc ca tot sa fie bine (sa se descurce cu bagajul, cu banii, sa se distreze, sa fie ok la drum). Prima plecare a fost in vara (a plecat in cantonament) – o saptamana la malul marii, departe de casa; am avut incredere in el si in insotitori, asa ca a decurs totul perfect, ceea ce inseamna ca are “liber” la excursii. Atunci nu i-am dat telefon, insa acum i-am dat un mobil, pentru a putea tine legatura; emotii sunt la fiecare “plecare”, e normal, insa ma bucura enorm faptul ca “vede lumea” si se poate bucura de tot ce nu am avut eu. In ceea ce priveste bagajul, mereu i-am pus strictul necesar, pentru a nu-l incarca (o valiza mica (cu hainute) si un rucsac pentru pachetel, apa, servetele).

  38. Fiind bunica si un pic cam tematoare , cu greu m-am lasat convinsa anul trecut sa accept plecarea in tabara la Rasnov a nepoatei mele . Vreau sa spun ca i-am simtit lipsa in cele 7 zile , de parca ar fi fost ani ; dar sunt convinsa ca a fost o proba atat pentru mine cat si pentru ea . Am realizat ca este foarte ascultatoare si responsabila !!!

  39. Prima data cand am lasat fetita a fost la parintii mei , dar tot timpul eram cu gandul la ea , oare ce face?, a mancat? , este bine? etc. …..mi.a fost foarte greu , mai avem putin si mergem la gradi si cred ca o sa fie foarte greu pentru amandoua, suntem foarte atasate una de alta.

  40. Prima tabara a copilului mea a fost asa si asa…a “rezistat” primele doua zile fara mine, apoi a inceput sa planga ca vrea acasa :))

  41. Fetita mea nu are decat 2 anisori si pana acum nu a stat fara mine decat la parintii sau socrii mei. Chiar si acolo desi o stiu in siguranta tot sun sa o verific sa stiu ca totul este bine. Prima zi in care am lasat-o mai mult a durat parca o eternitate…casa era mult prea linistita si curata, lipsea veselia si zgomotul, jucariile insirate…Acum sunt mult mai linistita si relaxata si stiu ca si ea are nevoie si de alte persoane alaturi de ea si ca si bunicii se ocupa bine de ea.

  42. Ruxi mai merge la bunici, insa cand se intampla acest lucru, am tentatia de a suna din 10 in 10 minute, sa vad ce face.

  43. Weekendul asta a fost primul weekend in care l-am lasat singur in casa aproximativ 45 min, cat am fost la niste cumparaturi la supermarketul de langa bloc. El nu voia sa iasa din casa, eu nu aveam cu cine sa-l las. Au fost cele mai lungi 45 de minute si cele mai scurte cumparaturi de weekend, l-am sunat de 2 ori si am vorbit cate 5-7 minute, doar-doar o trece timpul mai usor (pentru mine). S-a descurcat, nu s-a panicat, iar la sfarsit n-a lovit cu un “Ti-am spus ca sunt baiat mare, nu trebuie sa ma pazesti tot timpul, pot sa am grija de mine” (5 ani si 11 luni).

  44. asta vara cand a plecat fata mea in tabara am ramas mult timp uitamdu-ma dupa autocar , nu imi venea sa cred ca a plecat

  45. Eu le.am lăsat pe ale mele la bunici de când am încetat alăptarea ( la un an cea mare/un an și opt lunI cea mica). A fost bine, mai greu pentru mine decât pentru ele.. Acum rămân acolo fără probleme, chiar și o saptamana.

  46. I-am lasat pe amandoi- la gradinita, la bunici, la scoala, la film cu clasa, in excursie cu grupa….in tot felul de ocazii. Mine mi-a fost greu, dar m-am obisnuit. Cel mai greu insa a fost recent, cu cel mare, cand a mers la ziua de nastere a unei colege de clasa – pe ea nu o cunosteam, parintii ii stiam doar de la sedinte, si au fost printre cele mai grele 4 ore din ultimul timp – el a fost incantat. Si eu, cand s-a terminat petrecerea.

  47. Prima zi la cresa s-a dovedit un real stres pentru mine, ma gandeam intruna la ea, ce face, daca plange, daca ma striga. Pfff, e destul de dificila despartirea. Cand stai aproape 2 ani impreuna, cu pauze doar de somn, e cam dificil. Si pentru ea a fost greu, dar e bine ca cei mici pot fi mai usor pacaliti si uita destul de repede. Cu cateva jucarioare, se rezolva totul.

Your email address will not be published. Required fields are marked *